Câte ceva despre naţionalitate

Avem nevoie de conştiinţă naţională în R. Moldova? Avem nevoie de valorile seculare? Avem nevoie de păstrarea limbii naţionale? „La ce?”, „Cui îi trebuiesc ele?”, „Tî şto, naţionalist?”. Cam acestea sunt răspunsurile multor neromâni, dar şi români, la întrebările de mai sus. Argumentele lor sunt diferite, de la „faptul că trăim întro eră cosmopolită” până la faptul că suntem într-un stat „multinaţional” şi pentru ca „toţi să înţeleagă” – trebuie să ne obligăm a lăsa limba rusă pe locul ei înalt.
Argumentele vor să pară inteligente, şi, nefăcândo pe deştepţii, ci doar săpând izvoarele şi rădăcinile noastre, uitându-ne cu ochiul liber asupra lumii – vom încerca să răspundem la întrebările de mai sus, combătând în mod civilizat, argumentele care susţin ideea contrară, aşa cum vedem cu cale că trebuie să se facă în sec. XXI.

Poveste

„Era odată un împărat. Şi el avea trei fiice. Una mare, una mai mică, şi una încă mai mică. Într-o zi a venit magul la ele şi le-a spus că alesul pentru fiecare este deja gata de căsătorie, şi ele de asemenea. Le-a spus că peste 3 zile vor veni la palat peste 15.000 de prinţi, şi că ele trebuie să se pregătească pentru primirea lor. A mai atenţionat că frumuseţea lor trebuie să fie văzută toată, pentru că atunci când ele vor întreba „cine e alesul meu?” alesul să le răspundă.
Peste trei zile după porunca magului, fata cea mijlocie şi-a ales un castel – ca în el să-i vină iubitul. Era un castel mare şi frumos, care lua ochii oricui trecea pe alături. Cea mică şi-a ales un palat şi mai mare, şi mult mai bogat amenajat, iar cea mare zise: „Dă-mi tată, cocioaba de lângă drum, ea îmi trebuie”.

Cilivilizaţia occidentală

Cilivilizaţia occidentală

Occidentul a fost mereu un pioner. Mereu aducea ceva nou în lume: artă pătrunzătoare, tehnologii performante, ştiinţă dezvoltată. Pe lângă asta, în drumul său, occidentul L-a pierdut pe Dumnezeu. Părea că nici nu era cu ei. Astăzi orice occidental „educat” cunoaşte că „religia este o ficţiune”, iar persoanele religioase – învechite. Eh, la bine – au uitat de Dumnezeu, precum mulţi din noi uităm, dar lipsa Lui s-a observat de curând…
De la filmele umplute de violenţă şi de umor prostesc, de la pornografie, a apărut fastuos „măria sa”: Revoluţia sexuală. Pe lângă mentalitatea consumistă, această „doamnă” e una care a întors cam pe dos echilibrul cu Dumnezeu, pe care îl mai aveam abia, abia – din cauza ateismului predat în şcoli.
Eh, şi iată, această „doamnă” – revoluţia sexuală, nu a venit singură, ci cu două surate ale ei: SIDA (moartea) şi avorturile în masă (crima).

Atâta pâine coaptă pe pământ

Atâta pâine coaptă pe pământ
În vatră caldă e, şi rumenă, se coace,
Iar noi înnebunim şi n-avem pace…
Şi-atâta pâine coaptă pe pământ
În vatră caldă e, şi rumenă, se coace.