Cilivilizaţia occidentală
Scris de meditare pe noiembrie 25, 2007
Cilivilizaţia occidentală
Occidentul a fost mereu un pioner. Mereu aducea ceva nou în lume: artă pătrunzătoare, tehnologii performante, ştiinţă dezvoltată. Pe lângă asta, în drumul său, occidentul L-a pierdut pe Dumnezeu. Părea că nici nu era cu ei. Astăzi orice occidental „educat” cunoaşte că „religia este o ficţiune”, iar persoanele religioase – învechite. Eh, la bine – au uitat de Dumnezeu, precum mulţi din noi uităm, dar lipsa Lui s-a observat de curând…
De la filmele umplute de violenţă şi de umor prostesc, de la pornografie, a apărut fastuos „măria sa”: Revoluţia sexuală. Pe lângă mentalitatea consumistă, această „doamnă” e una care a întors cam pe dos echilibrul cu Dumnezeu, pe care îl mai aveam abia, abia – din cauza ateismului predat în şcoli.
Eh, şi iată, această „doamnă” – revoluţia sexuală, nu a venit singură, ci cu două surate ale ei: SIDA (moartea) şi avorturile în masă (crima). La aceste replici ale cultei, occidentalei şi civilizatei doamne revoluţii sexuale, experţii şi înţelepţii europeni ne vin cu sfatul lor: „La noi au mai fost din astea! Noi, cei civilizaţi, avem soluţia – contraceptivele!”. Proştii de noi, în faţa marilor cilivilizaţi occidentali am tăcut, şi am implementat „marea” soluţie – contraceptivele. Tot omul educat ştiia că nu e nimic rău să faci sex la orice vârstă, dacă ştii cum să pune prezervativul.
Mai trece o habă de vreme, şi în ţară apar surorile contraceptivelor – avorturile în masă (care sunt surori cu contraceptivele – paradoxal), desfrâul („nu am să am copii – deci pot să merg în stânga şi în dreapta”) şi violurile în masă („de, dacă tot m-am apucat de sex, de ce să nu o fac cu toţi din jurul meu?”).
Aşadar – desfrâul a venit în ţară. Bătrânii şi proştii şi graşii noştri popi spuneau nu-ş ce pe acolo că e păcat, dar ce ştiu oamenii ăia învechiţi? Ei să ne înveţe? Noi suntem deştepţi, mai-mai şi ajungem în Europa! Să ascultăm cu ce soluţie vor veni ei! Şi iată că înţelepţii cu douăşpe stele pe cap, ne spun: „Dacă aveţi atâtea violuri şi atâta desfrâu – legalizaţi prostituţia!”. Da, stimata domană Prostituţie este cea din umbra domnşorului Desfrâu, he-he… Aşadar, strige popii proşti ce vor – noi îi gătim covoraşul doamnei Prostituţii!
În România prostituţia s-a legalizat deja, nu mai vorbesc de alte ţări, şi nici de „cucoana” Olanda. (Am ajuns la legalizarea prostituţiei… cam mărişoară cădere de la măria sa Revoluţie sexuală, ai?). Să nu mai pomenim că oamenii gata să caute noi şi noi senzaţii tari îşi pierd vieţile în droguri…
Apare o altă problemă: Soţiile încep a plânge… „Cum, tu mă-nşeli cu nişte curve, măi Ioane?!”… Of… problemă mare… Ce-i de făcut? Să ducem un mod de viaţă ortodox? Nu, ce ştiu popii iştea? Mai bine am întreba pe experţii occidentali, ei tre să aibă experienţă! Şi iată ce propun iştea: „Of, infidelitatea… voi ce, sunteţi primitivi? Bre, vă dăm psihologi experimentaţi şi licenţiaţi cu doctorantura, care să vă înveţe soţii că nu e nicio problemă dacă unul din soţi umblă de-a naibii!”… Iată că au lucrat deştepţii iştea de psihologi… au lucrat… Omul, da – nu are nicio rană dacă soţia lui face dragoste cu unul în faţa lui, şi nici soţia nu are nimic contra dacă soţul umblă pe la altele „mai experimentate în senzaţii tari”… Aşa-i…
Şi omul iată s-a obişnuit să fie ca mâţa în brânză, totul să îi fie comod şi bine! Mereu să nu aibă displăceri şi să trăiască în confort! Atunci ei nu mai au interes să aibă copii, nu mai au interes să aibă familii, caută să trăiască doar pentru sine… doar pentru sine…
Vine omul nostru cu crucea la gât şi cu căciula de oaie pe cap, la occidental… şi îl întreabă: „Ce să fac, maistre? La noi nu se mai naşte nimeni! La noi nu mai sunt familii! Da, nu prea mai avem probleme, dar nici fericire nu avem!!!”. Când dă să se uite la european, ăla e bătrân şi singur. Are în mână un steguleţ de excursie, dar ce folos?… Europeanul îl priveşte, şi îi spune: „La noi tot e problema natalităţii… în curând o vom soluţiona prin clonare”.
Nu mai spunem ce urmează după clonare, când omul va fi o simplă oiţă Dolly în ochii unor maniaci pentru putere, forţă de muncă, şi bani…….
În acest timp, o soră şi un frate, se jucau la marginea Nistrului cu o minge. Sănduţa şi Săndel, doi copii cu ochii mari. Şi iată au venit mânjiţi de glod acasă, bunica i-a ocărât, apoi i-a spălat, şi i-a pus la masă, că, de, au lucrat toată ziua. S-au rugat cu „Tatăl nostru” cuminţi, apoi s-au aşezat la masă. Pe tot parcursul mesei au povestit cu gura plină de mâncare cum se jucau cu vaca, cum Sănduţa a căzut în glod, şi cum Săndel a prins o şopârlă, dar la îndemnul Sănduţei i-a dat drumul. Acum mănâncă mămăligă cu lapte şi zahăr, şi e dulce, şi spun că e tare gustos, şi rogă bunica să le mai coacă plăcinte cu mere, că bune-s. Dar asta după ce s-au rugat la masă, cu evlavie.
