Poveste

„Era odată un împărat. Şi el avea trei fiice. Una mare, una mai mică, şi una încă mai mică. Într-o zi a venit magul la ele şi le-a spus că alesul pentru fiecare este deja gata de căsătorie, şi ele de asemenea. Le-a spus că peste 3 zile vor veni la palat peste 15.000 de prinţi, şi că ele trebuie să se pregătească pentru primirea lor. A mai atenţionat că frumuseţea lor trebuie să fie văzută toată, pentru că atunci când ele vor întreba „cine e alesul meu?” alesul să le răspundă.
Peste trei zile după porunca magului, fata cea mijlocie şi-a ales un castel – ca în el să-i vină iubitul. Era un castel mare şi frumos, care lua ochii oricui trecea pe alături. Cea mică şi-a ales un palat şi mai mare, şi mult mai bogat amenajat, iar cea mare zise: „Dă-mi tată, cocioaba de lângă drum, ea îmi trebuie”.

Începeau zorile, o armată de vreo 15.000 de tineri au luat drumul spre împărăţie, şi fetele se pregăteau de întâmpinare. Cea mijlocie se chiti, încât părea o împărăteasă, cea mică se aranjase de parcă era o zână, cădeau frunzele în faţa arătării ei, iar cea mare nici nu se spălă, nici nu se găti, nici nu se aranjă, rămase aşa de trei zile încât cei care o vedeau credeau că e o aiurită.
Prinţii veneau. O mare învălmăşală se făcea în faţa celei mijlocii şi mici. Prinţi care mai de care, nu încăpeau în curţile împărăteşti. Şi, cea mijlocie când se simţi mai încălzită, întrebă:
„Cine e alesul meu?”, şi 10.000 de oameni îi răspunse deodată – „Eu!”. Alesul ei zadarnic încercă să-i facă cu mâna, să sară în sus, – toţi săreau şi dădeau din mână, ea până la urmă şi-l alese pe cel mai chipeş şi mai apoi se logodiră. Cea mică, când văzu că sora ei i-o luase pe dinainte, întrebă grăbită: „Cine e alesul meu?”, şi 15.000 de oameni, odată cu alesul ei, îi răspunseră într-un glas – „Eu!”. Mai întrebă o dată, mai disperată şi mai speriată: „Cine e alesul meu?”, şi 15.000 de oameni iar îi răspund – „Eu!”, iar alesul ei cât nu se străduia – nu a putut să fie observat. Atunci ea şi-l alesese pe cel mai bogat şi se logodi cu el. Fata cea mare era lângă cocioabă şi le părea la toţi că avea grijă de cai sau de porci, numai unul o tot privea şi o tot admira de-i ardea inima în sân. Ea, simţind că nu i se mai ţine inima în piept, întrebă: „Cine e alesul meu?”, şi acela îi răspunse într-un singur glas răspicat şi sigur – „Eu!”. Atunci se logodiră spre mirarea tuturor.
După căsătorie, cea mijlocie a trăit împreună cu prinţul 3 ani, cea mică: 3 luni, iar cea mare, trăieşte împreună cu prinţul până astăzi.”