Câte ceva despre naţionalitate

Avem nevoie de conştiinţă naţională în R. Moldova? Avem nevoie de valorile seculare? Avem nevoie de păstrarea limbii naţionale? „La ce?”, „Cui îi trebuiesc ele?”, „Tî şto, naţionalist?”. Cam acestea sunt răspunsurile multor neromâni, dar şi români, la întrebările de mai sus. Argumentele lor sunt diferite, de la „faptul că trăim întro eră cosmopolită” până la faptul că suntem într-un stat „multinaţional” şi pentru ca „toţi să înţeleagă” – trebuie să ne obligăm a lăsa limba rusă pe locul ei înalt.
Argumentele vor să pară inteligente, şi, nefăcândo pe deştepţii, ci doar săpând izvoarele şi rădăcinile noastre, uitându-ne cu ochiul liber asupra lumii – vom încerca să răspundem la întrebările de mai sus, combătând în mod civilizat, argumentele care susţin ideea contrară, aşa cum vedem cu cale că trebuie să se facă în sec. XXI.

Pentru a demonstra că nu avem niciun un fel de ură pe criterii etnice, îi vom impune cititorului doar nişte ochi de turist. Aşadar, zicând „Japonia”- ne închipuim o persoană îmbrăcată în kimono, cu ochi înguşti, care practică artele marţiale şi meditează în tihnă. Zicând „Franţa” – ne închipuim o ţară dinamică, şi în deosebi o capitală a artei, a modei, a parfumului, a romantismului. Zicând „Spania” – ne închipuim căldură şi chitară, zicând „Rusia” – ne închipuim frumoasele oraşe Sankt Petersburg şi Moscova, împreună cu frumoasa cultură de acolo, zicând „Australia” – vedem Sydneyul împreună cu peisajele australiene.
Dar zicând „România” – ce-şi închipuie turiştii străini? – „Dracula”. Dar „Moldova”? – „vin gustos…” asta dacă îşi închipuie ceva.
Şi strigă cosmopolita lume: „Nu avem valoare!”, „De unde?”, „De unde să luăm şi noi ceva – ca să ne împodobim ţara?”, „De unde? Nu avem nimic.”. Şi abia atunci „modernii” se apucă să ia lopata în mână şi să sape la izvoarele tradiţiei, la rădăcinile poporului nostru. – Acolo e cea mai mare comoară de pe pământ pentru un stat.
Din păcate, în ziua de azi, mulţi dintre noi o fac pe deştepţii afirmând: „Iată aşa o expresie nu poate fi tradusă din rusă”, „În rusă asta sună mai frumos”, etc. Bine, dar avem şi noi expresii intraductibile, pe lângă „dor”, fiecare cuvânt vechi de la noi este ceva aproape de popor (Găluşcă, hostropăţ, zeamă, pom). Avem şi expresii pe care nu prea le poate pricepe altcineva… Încercaţi să traduceţi: „Las-o baltă!”, „A tace mâlc” etc! Este bine să ne minunăm de posibilităţilor altor limbi, cum ar fi engleza sau rusa, dar nu trebuie să negăm frumuseţea limbii noastre. Şi noi negăm că limba română e mai urâtă – fără a căuta în ea ceva frumos, ceea ce este o nedreptate.
Stimaţi cetăţeni alolingvi – imaginaţivă că limba şi cultura rusă au căpătat priorităţi maxime în R. Moldova. Respectiv, cum nu pot sta doi regi pe un tron – din cauza sterilităţii naţionale a românilor, limba rusă e declarată limbă de stat, devenind superioară limbii române (după principiul „aşa toţi înţeleg”). Păi, iată mai invitaţi în această Moldovă imaginară – nişte cunoscuţi din Rusia. Ce vor zice ei? Ce vor vedea ei în jur? Aceeaşi Rusie. Nimic nou. Rudele se vor întoarce acasă – neimpresionate, de parcă nu au fost întro ţară, ci întro bortă sură, deoarece Rusie ei au mai văzut. Aşdar, identitatea naţională trebuie păstrată, pentru că altfel ne pierdem culoarea. Dar de ce anume limba? Pentru că ea e canalul cel mai important prin care circulă o cultură. Limba e stratul care apără cântecul, poezia, teatrul, – iar ele rămânând vii, rămân şi restul tezaurelor în viaţă.
De aceea – udaţi floarea românismului, sădită adânc în acest pământ – pentru a arăta că sunteţi nişte grădinari – nu oameni primitivi. Mai ales că aici nimic nu trebuie însămânţat, trebuie numai udat acest pământ, udat cu stimă, dragoste, şi respect – şi el va înflori. Şi atunci când vă veţi invita cunoscuţii din Rusia – nu le veţi zice doar nişte vorbe goale despre vin, ci le veţi arăta marea floare care creşte pe acest pământ. Vă veţi bucura că aţi contribuit şi dumneavoastră la înflorirea ei, şi le veţi spune în limba rusă că iubiţi şi această cultură – deoarece cu ea va trecut viaţa, şi deoarece, în sfârşit – aţi înţeleso cu adevărat.
Cât despre majorităţi şi minorităţi şi multinaţionalitate, le spunem aşa „miniştrilor” din Bălţi, din Chişinău, şi de peste Nistru: Dacă vedem clar că această ţară este mama limbii române, iar limba română e patrimoniu naţional al ţării, reiese că, chiar de ar fi 80% din această ţară – chineji – tot limba română ar trebui să fie limbă de stat, şi tot limba română ar trebui păstrată!
Germania are dreptul să existe împreună cu limba şi cultura germană? Aşa şi noi avem dreptul fără nicio remuşcare să ne creştem statul şi să ne înaintăm limba şi cultura română, care – aşa cum sicriul e al mortului, aşa şi ţara aceasta e a limbii române, deoarece acest pământ e mama românismului – deci are datorii şi drepturi de mamă. Să nu fim paraziţi şi să ne facem datoria firească de cetăţean – ridicând o Moldovă din rădăcini până în vârf. Să nu uităm că cetăţenii acestei bucăţi de pământ, din mila Domnului sunt talentaţi şi capabili – nu pentru a spăla chiloţii în Italia, ci pentru a ridica acest stat.
Dacă vor pieri limba şi cultura română pe acest pământ – zadarnic am mai dăinuit ca popor, mai mult de 2000 de ani…

P.S. Dacă eu aşi fi locuit într-un stat care îmi era (istoric şi etnic) străin – şi acel stat mi-ar fi asigurat învăţământul în limba mea maternă – eu aş fi sărutat pământul acelui stat, şi aş fi slăvit limba şi cultura lui – pentru totdeauna.